miercuri, 18 mai 2011

PROBLEMA AVORTULUI




Am decis sa postez o imagine INAINTE de a prezenta realitatea despre avort. Aceste imagini sunt accesibile oricarui medic abortionist... dar MAMELE, cele care ar trebui in primul rand sa le vada - pentru a putea lua o decizie in cunostinta de cauza - nu stiu ce se intampla in cazul unui avort. Li se spune ca se indeparteaza doar o gramada IMPERSONALA de celule...pare imaginea de mai sus doar o aglomerare impersonala de celule?


Aceasta imagine a fost surprinsa cu profesionalism de Narcis Virgiliu, un excelent fotograf, care a abordat chestiunea avortului pe blogul domniei sale, blog superb si pe care vi-l recomand din toata inima: http://www.narcisvirgiliu.ro/blog/mami-de-ce/


Multumesc, Narcis!









Traim intr-o tara declarata crestina, a carei religie oficiala se pronunta clar impotriva avortului…si totusi, cu cativa ani in urma am fost tara cu cea mai mare rata a avorturilor din lume! Mai precis, in anul 1990 Ministerul Sanatatii raporta un numar de 992.265 de avorturi INREGISTRATE in Spitalele de Stat…in aceasta statistica nu sunt incluse avorturile practicate in clinici private, sau cu metode empirice ori chimice. Iar judetul Hunedoara era primul in Romania in acel an! Intre 1990 si 2010 se estimeaza ca in tara noastra au fost ucisi prin avort peste 20.000.000 de copilasi, adica o intreaga natiune zace acum sub pamant, fara a fi avut posibilitatea sa vada lumina zilei! Nu imi propun sa aflu care este explicatia acestei anomalii, pentru ca asta ar cere un studiu minutios, combinat cu declaratii personale ale celor implicati. Totusi, cred ca ar trebui sa reflectam la cateva intrebari pe care le ridica problema avortului:

Este avortul un pacat?

Este fetusul/copilul nenascut o persoana?

Este avortul o chestiune de alegere libera? Daca da, a cui este alegerea? A mamei? A tatalui? A familiei? A medicului? Pentru ca singurul caruia nu i se cere parerea in legatura cu recurgerea la avort este copilul nenascut in cauza…de el nu tine seama nimeni. Pe el nu il intreaba nimeni ce simte, ce ar vrea, ce nu ar vrea sa se faca cu el…pe el nu il reprezinta aproape nimeni.

Cu ce difera uciderea unui copil nenascut de cea a unui copil nascut, de orice varsta? Sau de aceea a unui adult? Crima intrerupe viata la orice varsta, iar consecinta este intotdeauna aceeasi – moartea.

Cine este cel mai competent sa defineasca viata, moartea si mai ales moartea prin avort?

De ce se pastreaza tacerea in cazul avorturilor? Tacerea nevinovata a copiilor avortati este urmata aproape intotdeauna de tacerea vinovata a celor care au decis suprimarea vietilor lor: parinti, medici sau politicieni care au liberalizat prin lege avortul.

De ce se face mare caz de soarta cainilor comunitari, in timp ce in tara noastra au murit dupa 1990 mai multe milioane de copilasi nenascuti de care nu se vorbeste aproape nimic? De ce se mediatizeaza des suprimarea pasarilor bolnave de gripa aviara, intr-o maniera aproape lacrimogena, in timp ce se trec sub tacere avorturile care au decimat natiunea noastra in ultimii ani? Se pare ca avem totusi sensibilitate, insa pentru lucrurile secundare, incercand astfel sa mascam lipsa de interes pentru adevaratele tragedii!

Stim oare ce efecte in timp au aceste avorturi in plan individual sau social, psihic sau spiritual? Nu vorbim in cadru oficial aproape deloc nici despre efectele imediate ale avortului.

Asadar, sa incercam sa dam putin la o parte cortina tacerii, care invaluie acest subiect devenit tabu: AVORTUL.

E bine sa stim ca o mare parte din medici recomanda avortul in 3 cazuri: cand viata mamei este in pericol, cand copilul care se va naste a fost diagnosticat (ecografic) cu malformatii congenitale inacceptabile, sau cand femeia este insarcinata in urma unui viol. Aceste motivatii care par unora rezonabile au condus la avorturi care, culmea, nu reprezinta decat 2% din totalul avorturilor savarsite!! Ce anume motiveaza restul de 98% din avorturi? Pun aceasta intrebare fara a fi de acord cu avortul nici in cele 2 procente mentionate mai sus. De ce?

Cand viata mamei este in pericol. Aceasta afirmatie poate fi probabila, dar poate fi doar o simpla speculatie. Cunosc cel putin un caz disperat, in care medicul a intrebat tatal daca isi doreste sotia, sau copilul…iar tatal a raspuns ca isi doreste si sotia, si copilul…a fost cazul tatalui meu…

Cand copilul care se va naste a fost diagnosticat (prin ultrasunete) cu malformatii congenitale inacceptabile. Am auzit recent mai multe marturii in care medicii nu acordau nici o sansa copilului sa se nasca normal, sau sa supravietuiasca…si totusi, dupa ce parintii au decis sa se roage si sa pastreze sarcina, copilul s-a nascut in conditii perfecte, fara sa prezinte nici o anomalie. Si chiar in cateva cazuri in care copiii s-au nascut cu malformatii, cine ar avea dreptul sa decida uciderea acestora prin avort? Oare nu la fel au decis si nazistii cine trebuia sa traiasca si cine nu, si au fost apoi judecati cu asprime pentru genocidul comis? Sa nu uitam ca in cateva din cazurile in care medicii au sugerat cu putere avortul asa-zis terapeutic, copiii care s-au nascut totusi au fost chiar genii. Cazul clasic este cel al unui cuplu in care mama avea tuberculoza, tatal era sifilitic, iar primul copil s-a nascut orb, al doilea mort, al treilea surdo-mut iar al patrulea tuberculos. Cel de-al cincilea copil al acestui cuplu a fost Ludwig van Beethoven, acceptat in mod general ca fiind unul din geniile omenirii. Oare cate genii asemenea lui au fost ucise in pantecele mamelor prin ceea ce se numeste azi avortul terapeutic?

Cand copilul care se va naste este rezultatul abuzului, sau violului. Am auzit recent marturia unei femei care se declara impotriva avortului, chiar ea fiind fiica unei femei violate care a decis sa pastreze copilul.

Insa din nou, amintesc ca in cele trei cazuri amintite mai sus se incadreaza doar 2% din totalul avorturilor.

VIZIUNEA LUI DUMNEZEU ASUPRA VIETII

Mai intai, cred ca cel care este cu adevarat competent sa aduca lumina in acest subiect este Cel care a dat viata si a decis si moartea, adica Dumnezeu. Iar Dumnezeu S-a exprimat cu autoritate in Cuvantul Sau, Biblia, si in acest domeniu.

Mai intai, gasim ca nasterea de copii este o binecuvantare data de Dumnezeu. In Genesa 1:28 se afirma: “Dumnezeu i-a binecuvantat si le-a zis: “Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l…" In consecinta, suprimarea vietii create de Dumnezeu, in orice etapa a dezvoltarii ei, este o crima, un mare pacat. Avortul transmite in sine mesajul: “Nu recunoastem suveranitatea lui Dumnezeu in aceasta procreatie, de aceea alegem sa Il sfidam si sa punem capat acestei vieti”. Si de regula, atunci cand omul refuza binecuvantarea lui Dumnezeu si nu asculta de El, ramane descoperit in fata dusmanului lui Dumnezeu. Iar apoi, binecuvantarea refuzata de om este inlocuita la scurta vreme cu blestemul.

In al doilea rand, e interesant de observat cum priveste Dumnezeu copilul nenascut, aflat inca in pantecele mamei sale. Ce are Biblia de spus despre statutul copilului nenascut? In cazul lui Ieremia, Dumnezeu declara ca il cunostea inca mai inainte de procrearea lui, si ca il alesese sa fie proroc din timpul vietii lui intrauterine à vezi Ieremia 1:5 „Mai înainte ca sã te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunosteam, si mai înainte ca sã fi iesit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, si te fãcusem prooroc al Neamurilor.” La fel, si in cazul lui Pavel avem aceeasi viziune, in Gal. 1:15,16! : “Dar când Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, si m-a chemat prin harul Sãu, a gãsit cu cale sã descopere în mine pe Fiul Sãu, ca sã-L vestesc între Neamuri, îndatã, n-am întrebat pe nici un om”. Rezulta de aici ca un copil nenascut inca este o persoana pentru care Dumnezeu are planuri si o viziune…insa toate acestea se intrerup in cazul unui avort!

David, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, declara in Psalmul 139 ca Dumnezeu este Cel care l-a zamislit in pantecele mamei lui (“Tu mi-ai intocmit rarunchii, tu m-ai tesut in pantecele mamei mele”, v. 13). Din versetele 15 si 16 rezulta limpede ca:

Trupul lui nenascut inca era o entitate recunoscuta de Dumnezeu – “Trupul meu nu era ascuns de tine cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut ca in adancimile pamantului”, “Cand nu eram decat un fat (fetus) fara chip (neformat, nedezvoltat pana la stadiul final), ochii Tai ma vedeau”. Acesta este probabil textul cel mai concludent din Biblie care defineste statutul fetusului, al embrionului in dezvoltarea lui intrauterina – acesta este o fiinta, o persoana in devenire!!

Inca inainte de nastere, in evidenta lui Dumnezeu este inscrisa clar durata vietii omului – “In cartea ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost una din ele” (adica inainte de contabilizarea lor omeneasca de dupa nastere!!)

In acest context, studiile facute comparativ asupra copiilor foarte mici arata limpede cat de diferit este comportamentul lor in functie de modul in care mama a inceput educatia lor inca din timpul vietii intrauterine. Multe mame care stiu lucrul acesta, petrec mult timp in perioada dezvoltarii sarcinii lor ascultand muzica, citind Biblia si rugandu-se, acest lucru marcand efecte spectaculoase in viata copilului imediat dupa nastere. Acest aspect vorbeste din nou despre capacitatea fetusului de a asimila educatia sau de a avea perceptie, intocmai ca orice persoana normala.

Un text important in intelegerea statutului copilului nenascut este Efeseni 1:4, care declara ca “Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii”. Asta denota o percepere clara a fiintei umane din partea lui Dumnezeu, chiar inainte de existenta ei materiala, cu atat mai mult in timpul vietii ei intrauterine!! Suntem deci fiinte umane cu personalitate, inca inainte de nastere (pentru Dumnezeu chiar si inainte de conceptie!!)

In textul din Luca 1:41 se spune: “Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a sãltat pruncul în pântece, si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.” Iata un exemplu de reactivitate a fatului, care arata ca el nu este doar o gramada inerta de tesuturi, ci o fiinta vie, o persoana cu perceptie a stimulilor din exterior.

Un alt text interesant este Luca 2:21 “Când a venit ziua a opta, în care trebuia tãiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca sã fi fost El zãmislit în pântece.” Domnul Isus Si-a primit Numele inca inainte de zamislirea Lui. De ce se mentioneaza acest lucru in Biblie, daca copilul nenascut inca nu este o persoana, ci doar o masa amorfa de celule? Cine ar da un nume unor celule impersonale, inca inainte de zamislirea lor in pantece?

VIZIUNEA UNOR ASA-ZISI MEDICI SAU OAMENI DE STIINTA

Unii medici cu interese evidente in privinta avortului au facut afirmatii nefondate legate de momentul in care duhul copilului intra in trupul lui inca nenascut. Biblia nu spune nimic in acest sens, insa acesti doctori, care fac avorturi doar pana in luna a treia de sarcina, afirma ca doar din acest moment duhul copilului intra in el. In felul acesta isi pot sustine teoria ca ceea ce suprima ei nu este o persoana cu suflet, ci doar o masa impersonala de celule.

Un alt pseudo-om de stiinta, germanul Nigel, a afirmat in 1868 ca embrionul uman, in timpul dezvoltarii sale intrauterine trece prin toate etapele evolutiei vietii de pe pamant. Chiar si dupa mai mult de 100 de ani, generatia mea a invatat aceasta aberatie la scoala, fiindu-ne prezentata ca o mare descoperire stiintifica, si argumentand, chipurile cu o dovada in plus ca evolutia este adevarata…. In anul 1874, la 6 ani de la elaborarea teoriei lui Nigel, profesorul de anatomie Wilhelm Heiss a demonstrat ca diagramele lui Nigel erau o minciuna, si ca acesta le falsificase intentionat ca sa demonstreze evolutionismul, in care credea cu putere. In ciuda acestei ultime dezvaluiri, diagramele lui Nigel au fost publicate in urmatorii 100 de ani in manuale scolare si carti de specialitate, ca dovada in sprijinul evolutiei. In 1997, ziarul londonez Times a dezvaluit o serie de studii si imagini care aratau ca teoria lui Nigel este cu totul falsa, ca embrionul uman nu trece deloc in dezvoltarea sa prin fazele asa-zisei evolutii ale speciei umane. Si totusi, aceasta teorie a condus la formarea unei imagini preconcepute despre dezvoltarea embrionului uman, inducand femeilor credinta ca embrionul din pantecele lor nu este decat o aglomerare de celule de factura animala, de care se pot dispensa prin avort, fara sa aiba probleme de constiinta. Si toate acestea, plecand de la o minciuna grosolana, spusa in numele stiintei…si acceptata repede de aceia care aveau nevoie de ea…Astazi, genetica a dovedit ce diferenta este intre tesutul animal si cel uman, prin probele de ADN recoltate…si totusi, in cele mai multe cercuri academice se mai sustine inca teoria evolutionismului, ca un fel de monument al rebeliunii umane fata de Dumnezeul Creator….

CAND INCEPE VIATA UMANA – PAREREA OAMENILOR DE STIINTA

In 1981, Senatul Statelor Unite a elaborat “Motiunea Vietii Umane”, in urma audierii a 57 de somitati medicale, pe parcursul a 8 zile. Iata un citat din declaratia oficiala care a urmat:

“Medici, biologi si alti oameni de stiinta au ajuns la concluzia ca conceptia (termen sinonim cu fertilizarea) marcheaza inceputul vietii unei fiinte umane – o fiinta care este vie si este membra a speciei umane”. La pag. 7-9 este prezentata o lista cu 13 manuale medicale, fiecare afirmand categoric ca viata unui individ uman incepe la conceptie. Apoi, la pag. 9-10, raportul citeaza cateva persoane remarcante in aceasta disciplina, care afirma cu autoritate:

Prof. J. Lejeune din Paris, descoperitorul tiparului cromozomial al sindromului DOWN: “fiecare individ are un inceput limpede la conceptie”.

Profesorul W. Bowes, de la Universitatea din Colorado: “Inceputul vietii umane? De la conceptie”.

Prof. H. Gordon, de la Clinica Mayo: “Este un fapt bine stabilit ca viata umana incepe la conceptie”

Prof. M. Mathews-Roth, de la Universitatea Harvard: “Este corect sa se afirme ca viata umana individuala incepe la conceptie”.

Iata si doua marturii ale unor oameni de stiinta cunoscuti in toata lumea. Primul, dr. Baulieu din Franta, (culmea!) chiar inventatorul pilulei avortive RU 486, persoana care a influentat puternic industria avortului, declara: “Viata incepe din momentul conceptiei”. O alta somitate, prof. dr. Erich Blechschmidt din Gottingen, Germania, afirma: “Un om nu devine om, El este om…in fiecare etapa a dezvoltarii sale, incepand din momentul conceptiei”. De fapt, este stiut astazi ca din primele clipe de dupa conceptie, in acea celula minuscula fertilizata – numita zigot - se afla inmagazinat un cod genetic unic, informatia din AND-ul propriu, care face din acea fiinta o persoana unica. Astfel, sunt deja determinate sexul, culoarea ochilor si a parului, inaltimea, etc., aceste informatii definind embrionul ca o fiinta umana personala inca din primele clipe de viata!

CONCLUZIE - PRINCIPIU: daca viata umana incepe la conceptie, inseamna ca intreruperea ei in orice moment, intre conceptie si moartea naturala este o crima! Nu este nici o diferenta daca viata este suprimata la o zi dupa conceptie, sau cu o zi inainte de moartea naturala…efectul asupra persoanei respective este acelasi!

MOTIVATIILE AVORTULUI

In cele mai multe cazuri, saracia si lipsurile de diverse feluri ii determina pe oameni sa recurga la avort. Totusi, acest fenomen este intalnit si in familiile bogate, cu resurse. La acestea din urma motivatia nu este ca nu ar putea hrani inca un copil, ci mai degraba faptul ca aceasta sarcina nedorita le complica existenta, intr-o perioada in care aveau alte prioritati: scoala, cariera, calatoriile, distractiile, etc.

La toate acestea se adauga si presiunile sociale diverse. In alte cazuri, sarcina nu este dorita pentru ca survine in afara casatoriei si compromite imaginea cuplului. Uneori, unul din parteneri considera ca pastrarea sarcinii ar rupe relatia cuplului. Insa, daca ei decid avortul pentru a salva aceasta relatie, in majoritatea cazurilor (70%) despartirea survine in urmatoarele 3 luni de la avort!! In concluzie, avortul este unul din factorii cei mai frecventi care conduc la ruperea relatiilor, nicidecum la consolidarea lor!

O alta minciuna convenabila a fost sa se declare ca planeta este deja suprapopulata si mult prea poluata, si ca este mai indicata avortarea unui copil, decat aducerea lui intr-o astfel de lume. Adevarul este ca toata populatia actuala a planetei s-ar putea concentra pe o suprafata de marimea statului Tenessee din SUA, si tot ar mai ramane loc.

Apoi, se vorbeste tot mai mult astazi de CALITATEA vietii, iar nu de SANCTITATEA ei! Pentru ca suntem mai preocupati de nivelul de trai, decat de sfintirea vietilor noastre…ne place sa traim bine, nu sfant…

Ar mai fi si restul de 2% din totalul avorturilor, care au loc pentru ca se presupune ca sarcina ar periclita viata mamei, sau ar da nastere unui copil cu malformatii inacceptabile, sau deoarece rezulta in urma unui viol.

Insa ceea ce au in comun toate aceste motivatii sunt doua lucruri: EGOISMUL si NEINCREDEREA IN PROVIDENTA SUVERANA A LUI DUMNEZEU.


EFECTELE AVORTULUI, sau SINDROMUL POST AVORT (SPA)

Traume psihice (cosmaruri, halucinatii, depresii, manie, revolta, ganduri suicidale sau chiar incercari de sinucidere)

Ruperea relatiilor intre soti sau prieteni. De regula divortul/ruperea relatiei intervine la aprox. 3 luni dupa avort, deci avortul nu rezolva relatia, ci de regula o rupe.

Sterilitate

Sarcini pierdute, cu toata suita de efecte ulterioare.

Complexe de vinovatie care se prelungesc uneori pana la sfarsitul vietii! A fost interesant studiul unui caz, in care femeia, ajunsa la etatea de 84 de ani, spala toaletele cu mainile goale de la varsta de 25 de ani, incercand sa se auto-pedepseasca pentru un avort facut in tinerete.

Deteriorarea relatiei dintre mama si ceilalti copii ai ei.

Dezlantuirea maniei lui Dumnezeu, care pedepseste varsarea de sange nevinovat, atat la nivel individual, cat si national. Expresia “varsarea de sange nevinovat” apare in Biblie de 56 de ori si descrie un pacat infiorator, pe care Dumnezeu il pedepseste foarte aspru. Desi in contextele respective se intelege de regula uciderea unor persoane care nu erau vinovate de pedeapsa cu moartea, fie adulti, fie copii, in contextul mai larg copiii nenascuti sunt cu atat mai mult astfel de persoane nevinovate – ei sunt de fapt cele mai nevinovate victime ale crimei!!



Sa vedem din nou modul in care percepe Dumnezeu moartea celor nevinovati – si cine ar putea fi mai nevinovat decat copiii nenascuti, care nu au apucat sa comita nici un singur pacat!! Iata cateva implicatii Biblice:

Varsarea de sange nevinovat este o crima - Deuteronom 19:10: “ca sã nu fie vãrsat sângele celui nevinovat în mijlocul tãrii pe care ti-o dã de mostenire Domnul, Dumnezeul tãu, si astfel sã fii vinovat de omor.”

Consecintele acestei crime afecteaza o natiune intreaga si cer pedepsirea celor vinovati - Numeri 35:33: “Sã nu pângãriti þara unde veti fi, cãci sângele celui nevinovat pângãreste tara; si ispãsirea sângelui vãrsat în tarã nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va vãrsa

Varsarea de sange nevinovat atragea dupa sine blestemul lui Dumnezeu - Deuteronom 27:25 „Blestemat sã fie cel ce va primi un dar ca sã verse sângele celui nevinovat!” -si tot poporul sã rãspundã: „Amin!” (se urmarea aici si formarea unei opinii publice lucide)…ce bine se aplica acest verset si medicului care primeste o taxa pentru a face avortul, ucigand astfel un copil nevinovat!!

Exista cazuri in care omorul copiilor are conotatii demonice. In satanism este stiut faptul ca mamele isi ucid copiii prin avort in cinstea lui satan. De altfel, aceasta era o practica veche intalnita in Orient, cand parintii isi ardeau copiii in cinstea lui Moloh. Si e foarte probabil ca ucideau copiii foarte mici ca o alternativa la avort, deoarece nu aveau inca tehnici avortive corespunzatoare. Iar evreii incepusera sa practice si ei astfel de ritualuri pagane pentru a-si castiga favorul zeilor (= spirite demonice reprezentate prin idoli). Dumnezeu ia nota de rebeliunea lor, si ii avertizeaza in Psalmul 106:38: “au vãrsat sânge nevinovat, sângele fiilor si fiicelor lor pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, si tara a fost spurcatã astfel prin omoruri”.

Ajunsi aici, ar fi interesant de inteles mecanismul acesta, in care satan este interesat sa suprime viata omului inca din stadiul ei cel mai fraged. De ce asa? Pentru ca intrand in viata si maturizandu-se, omul devine tot mai greu de distrus. Copilul fara aparare de altadata (in special copilul nenascut) devine acum un adult care are sanse mari sa auda evanghelia si sa Il primeasca pe Isus Cristos ca Domn al vietii lui. Daca omul devine astfel un crestin, diavolul si-a pierdut dreptul la viata lui. De aceea, satan incearca sa distruga viata inca de la inceputurile ei. De pilda, in vechime se relateaza despre aceasta zeitate amonita, Moloh (Molech), caruia i se aduceau ca jertfa copii mici, prin ardere. Imediat dupa iesirea din Egipt, Dumnezeu isi avertizeaza poporul de acest pericol, prin Moise, in Levitic 18:21: “Sã nu dai pe nici unul din copiii tãi ca sã fie adus jertfã lui Moloh, si sã nu pângãresti Numele Dumnezeului tãu. Eu Sunt Domnul”. Mesajul lui Dumnezeu era acesta: “Voi, poporul Meu, nu va mai temeti de Mine si nu mai ascultati. Voi aduceti jertfe prin ardere dumnezeului vostru, Moloh, in timp ce pe Mine, adevaratul Dumnezeu Ma nesocotiti, desi eu nu va cer jertfe umane, ci sfintirea vietii. Sa stiti ca Eu sunt adevaratul Dumnezeu”! De asemenea, Domnul stabileste si pedeapsa pentru acest pacat imens in Levitic 20:2 „Spune copiilor lui Israel: „Dacã un om dintre copiii lui Israel sau dintre strãinii care locuiesc în Israel, dã lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela sã fie pedepsit cu moartea: poporul din tarã sã-l ucidã cu pietre”. Iar atitudinea lui Dumnezeu ne da de inteles cat de grava este aceasta nelegiuire si ce consecinte are, in Levitic 20:3 “Si Eu Îmi voi întoarce Fata împotriva omului aceluia, si-l voi nimici din mijlocul poporului sãu, pentru cã a dat lui Moloh pe unul din copiii sãi, a spurcat locasul Meu cel Sfânt, si a necinstit Numele Meu cel Sfânt”. Dumnezeu stia ca un asemenea fenomen tindea sa ia proportii nationale, iar oamenii care practicau si ei acelasi pacat se coalizau si incearcau sa il musamalizeze, de aceea da porunca in Levitic 20:4 “Dacã poporul tãrii închide ochii fatã de omul acela, care dã lui Moloh copii de ai sãi, si nu-l omoarã, Îmi voi întoarce Eu Fata împotriva omului aceluia si împotriva familiei lui, si-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreunã cu toti cei ce curvesc ca el cu Moloh”. Din modul in care Dumnezeu pedepseste intreaga familie, se intelege ca aceasta este vinovata de complicitate la acest pacat, la fel ca in cazul lui Acan (Iosua 7:24-26).

Regele Solomon a practicat si el jertfele de copii in cinstea lui Chemos si a lui Moloh - 1 Regi 11:7 “Atunci Solomon a zidit pe muntele din fata Ierusalimului un loc înalt pentru Chemos, urîciunea Moabului, pentru Moloc, urîciunea fiilor lui Amon. Asa a fãcut pentru toate nevestele lui strãine, care aduceau tãmâie si jertfe dumnezeilor lor. Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru cã îsi abãtuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arãtase de douã ori. În privinta aceasta îi spusese sã nu meargã dupã alti dumnezei; dar Solomon n-a pãzit poruncile Domnului”.

Mai tarziu, Manase a consacrat valea Ben – Hinom ca loc al ritualurilor oculte si jertfelor de copii - 2 Cronici 33:6 “Si-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu descântece si vrãjitorii, si tinea la el oameni care chemau duhurile si care-i spuneau viitorul. A fãcut din ce în ce mai mult ce este rãu înaintea Domnului, ca sã-L mânie”. Acest text arata clar implicatiile demonice ale jertfirii copiilor, care se faceau pe fondul celorlalte practici satanice (descantece, chemarea mortilor, vrajitoria, ghicirea viitorului). De aceea, acest loc de trista amintire a capatat numele Ghe-Hinom, de unde deriva si numele Gehenna, o imagine a iadului, folosita de Domnul Isus in Matei 5:29-30.

Imparatul Iosia a desacralizat acest loc al slujbelor demonice, pentru a impiedica pe Israel sa isi mai aduca fiii si fiicele ca jertfa in acest loc - 2 Regi 23:10 “Împãratul (Iosia) a pângãrit Tofetul în valea fiilor lui Hinom, ca nimeni sã nu-si mai treacã fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh”.

Daca toate aceste relatari din vechime ne creaza o puternica repulsie, ne intrebam care este situatia in prezent? Oare a adus civilizatia moderna indepartarea acestor practici demonice? Raspunsul trist este NU. Dimpotriva, fenomenul acesta a luat amploare cu trecerea timpului. In zilele noastre, numarul de copii ucisi prin avort se ridica anual la peste 50.000.000!! Asta inseamna ca in fiecare an societatea moderna ucide cat tot atatia copii cati martiri a ucis Inchizitia catolica in intunecatul Ev Mediu, adica pe parcursul a cateva sute de ani! Iar in mintea omului modern inchizitia catolica a fost un monstru, pe drept cuvant! Altfel evaluat, numarul copiilor ucisi zilnic este de aproximativ 137.000, asta insemnand ca la fiecare 3 secunde pe planeta noastra mor 2 copilasi nenascuti! Sau, cu alte cuvinte, la fiecare bataie de inima a unui adult, se stinge o viata de copil nevinovat. Hitler a omorat in al doilea razboi mondial cam 20.000.000 de oameni, iar Stalin cam toti atatia compatrioti de-ai sai. Acesti doi criminali ai istoriei nu au reusit sa ucida impreuna, in cativa ani si in timp de razboi, un numar de oameni egal cu cel al victimelor avorturilor unui an modern de “pace” si “civilizatie”….

Exista vreo solutie la criza cu care ne confruntam in prezent? Mai este iertare pentru acest genocid modern? Da, este. Solutia se numeste POCAINTA, si a fost experimentata cu succes de Manase, unul din cei mai rai imparati care au trait pe planeta aceasta. Iata cum descrie Biblia intoarcerea lui Manase la Dumnezeu, dupa ce Domnul il pedepsise cu mare asprime - 2 Cronici 33:10: “Domnul a vorbit lui Manase si poporului sãu, dar ei n-au vrut sã asculte.
Atunci Domnul a trimis împotriva lor pe cãpeteniile ostirii împãratului Asiriei, care au prins pe Manase si l-au pus în lanturi. L-au legat cu lanturi din aramã, si l-au dus la Babilon. Când a fost la strîmtoare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, si s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului pãrintilor sãi. I-a fãcut rugãciuni; si Domnul, lãsîndu-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, si l-a adus înapoi la Ierusalim în împãrãtia lui. Si Manase a cunoscut cã Domnul este Dumnezeu. A înlãturat din Casa Domnului dumnezeii strãini si idolul Astarteei, a dãrîmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului si la Ierusalim, si le-a aruncat afarã din cetate. A asezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de multumire si de laudã, si a poruncit lui Iuda sã slujeascã Domnului, Dumnezeului lui Israel”. Pocainta si smerenia lui Manase au fost pe masura pacatelor lui infioratoare, iar Domnul l-a iertat si l-a repus in demnitatea lui de imparat.

Daca vom avea smerenia si luciditatea de a ne pocai sincer inaintea Domnului pentru avortul generalizat la scara planetara sau locala/personala, El ne va ierta si va readuce prosperitatea materiala si spirituala peste pamant. Cutremurele de pamant, uraganele, valurile tsunami, epidemiile de boli incurabile, terorismul si razboaiele moderne sunt semne clare ale inceputului izbucnirii maniei lui Dumnezeu. Doamne, iarta omenirea pentru acest razboi tacut indreptat impotriva copilasilor nenascuti si adu din nou starea de normalitate pe planeta noastra! Amin…

APLICATII

Daca nu ai facut avort – nici macar nu gandi la avort ca la ceva posibil, pazeste-te de el!

Daca ai comis avortul, trebuie sa sti doua lucruri:

1. avortul este un mare pacat, este uciderea unei persoane nenascute inca!
2. avortul este un pacat care se poate ierta. Recunoasterea, regretul, marturisirea si abandonarea lui, adica intr-un cuvant pocainta, vor conduce la iertarea acestui pacat de catre Dumnezeu. Va urma apoi o perioada de vindecare psihica si spirituala, care sa anuleze efectele de durata ale avortului. Iertarea si eliberarea din partea lui Dumnezeu vor fi depline pentru femeile care se pocaiesc sincer de acest pacat!

Daca doresti, poti sa faci parte dintr-un grup in care sa cunosti mai multe despre avort si efectele lui, ca apoi sa poti ajuta femeile care trec prin aceasta criza groaznica. Vezi marturia Normei McCorvey, cea care a declansat procedura de legalizare a avortului in SUA! Ea s-a pocait si a devenit o militanta anti-avort!

In 1994, maica Teresa a spus urmatoarele cuvinte: “Cel mai mare distrugator al pacii de astazi este avortul, pentru ca acesta este un razboi impotriva copilului…si daca acceptam ca o mama isi poate ucide propriul copil, cum le putem spune celorlalti oameni sa nu se mai ucida”?

miercuri, 1 iulie 2009

VIAŢA TA VEŞNICĂ

Citeşte cu toată atenţia! Mesajul acesta îţi poate schimba viaţa şi veşnicia!

Te-ai născut într-o lume în care există nişte legi fizice şi spirituale clare, obiective. Deşi poţi alege să le ignori sau să le încalci, ele nu se vor schimba niciodată. Poţi să le accepţi sau să le respingi, totuşi efectele lor vor acţiona asupra ta; şi nu te poţi împotrivi. Uite, de pildă, nu ţi-a cerut nimeni părerea când ai venit în lumea aceasta. Nu ai fost consultat dacă doreşti sau nu să te naşti. Nu ţi-a cerut nimeni acordul în ce priveşte data şi locul unde te vei naşte, părinţii pe care îi vei avea, aspectul fizic, lungimea vieţii, sexul, capacităţile intelectuale, îmbătrânirea, moartea... şi mai ales existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice! Şi totuşi ţi-ar place să controlezi toate aceste realităţi şi să le modifici în funcţie de gustul tău... sau al celorlalţi. Unele din datele de mai sus nu pot fi modificate niciodată. Altele pot fi uşor modificabile, chiar cu riscul de a deveni uneori ridicol. Şi toate au de a face cu identitatea şi imaginea ta! Iată mai jos o listă cu întrebări fundamentale, tulburătoare. Te rog să răspunzi în inima ta, sincer, fiecăreia din ele:
1. Cine eşti?
2. Cine/cum ai vrea să fii?
3. Ce ai vrea să schimbi în viaţa ta? Dar în societate?
4. Crezi în existenţa lui Dumnezeu? Dacă da, cum te influenţează acest fapt?
5. Ce crezi că se va schimba în lumea acesta după ce tu nu vei mai fi? Are vreo legătură cu felul în care ai trăit?
6. Ce crezi că se va întâmpla cu tine după ce vei pleca din lumea aceasta? (Te-ar fi deranjat dacă formulam altfel, de pildă ...“după ce vei muri”?)
7. Chiar aşa, crezi că mai există ceva dincolo de moartea ta fizică? Crezi în viaţa veşnică, în nemurirea duhului (spiritului) din tine?
Dacă răspunsul tău la ultima întrebare este NU, atunci ai toate motivele să trăieşti strict pentru trup: o viaţă egoistă, instinctuală, fără standarde morale, fără implicare socială. Cu alte cuvinte să îţi trăieşti clipa, cu teama că se va sfârşi nebănuit de repede şi tu nu vei putea face nimic... Dacă însă răspunsul tău este DA, va trebui să te asiguri că ştii din surse autorizate, vrednice de încredere, ce anume se va întâmpla cu tine după ce vei muri. E important să ştii ce spune Însuşi Dumnezeu despre viaţa veşnică şi modul în care poţi intra în posesia ei.

Voi începe cu o afirmaţie fundamentală: BIBLIA este revelaţia divină, Cuvântul Lui Dumnezeu. În ea vei găsi răspunsuri pentru toate întrebările existenţiale, tulburătoare cu care te confrunţi. Având aceste răspunsuri, vei putea trăi viaţa aceasta fericit, în mod echilibrat şi sfânt, şi vei ştii cu siguranţă ce se va întâmpla cu tine după ce vei muri. Iată pe scurt câteva afirmaţii biblice care te privesc personal:

1. Dumnezeu te-a creat cu un scop precis. Te-a făcut asemănător cu El în mai multe privinţe: ai voinţă liberă, ai raţiune, ai un limbaj articulat, ai sentimente, ai viaţă, ai creativitate, aspiri spre veşnicie, eşti o persoană... şi mai ales ai capacitatea de a intra în relaţie cu El!
2. Relaţia omului cu Dumnezeu a fost condiţionată de legi, afirmate clar de Dumnezeu. Dar primul om creat, Adam, a încălcat aceste principii prin păcat (neascultare).
3. Efectul păcatului a fost ruperea acestei relaţii, adică moartea (= separare, despărţire). Biblia afirmă limpede că „plata păcatului este moartea”. În plan imediat, Adam a murit spiritual, prin încetarea relaţiei lui cu Dumnezeu. Apoi, mai târziu, a murit şi fizic, prin desprinderea duhului său de trup. Ştim experimental că trupul mort (neînsufleţit) intră în descompunere şi se reintegrează în circuitul chimic de elemente (“Din ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce”). Dar ce se întâmplă cu duhul după ce părăseşte trupul? Cert este că fiecare vom afla asta după ce vom muri. Dar e esenţial să ştii adevărul ACUM, înainte de moarte, pentru a putea schimba destinaţia veşnică a duhului tău nemuritor! După ce vei muri, nici tu, nici o altă persoană nu va mai putea schimba cu nimic soarta ta veşnică! (Luca 16:26; 2 Corinteni 5:10; Apocalipsa 20:12,13)
4. Prin încetarea relaţiei dintre om şi Dumnezeu s-a creat o stare de criză, pe care omul nu a putut să o soluţioneze prin eforturi proprii. De aceea, Dumnezeu a luat iniţiativa şi a conceput un plan perfect de mântuire, adică de iertare a păcatelor şi anulare a consecinţelor acestora. În acest plan a îmbinat dreptatea Lui desăvârşită cu dragostea Lui perfectă. Dreptatea Lui cerea ca plata pentru păcat să fie moartea – şi aşa a şi fost! Însă nu moartea noastră! Ci, în dragostea Lui mare, care dorea recuperarea omului păcătos, Dumnezeu Însuşi a plătit pentru păcatele omenirii cu viaţa Fiului Său, Domnul Isus Cristos. Pentru aceasta, Isus Cristos a venit în lumea noastră, S-a născut dintr-o fecioară, a trăit o existenţă fără păcat, la sfârşitul căreia Şi-a dat viaţa pentru păcatele noastre. Esenţa acestui fapt este că EL ne-a înlocuit în pedeapsă, El a plătit în locul nostru pentru vina păcatelor noastre! Aceasta este REALIZAREA mântuirii noastre, fapt irepetabil şi bine documentat istoric, care a avut loc în urmă cu 2000 de ani. Partea lui Dumnezeu constă în realizarea şi oferirea mântuirii în dar, pentru toţi oamenii. Partea omului este ACCEPTAREA acestei mântuiri. Deşi realizată perfect de Dumnezeu, mântuirea îşi pierde efectul personal dacă nu este acceptată. Dacă nu accepţi mântuirea lui Dumnezeu în viaţa ta, nu vei avea parte de ea, ci vei muri în păcatele tale – ca şi cum Isus nu ar fi murit şi pentru tine! Cum accepţi mântuirea? Prin elementele următoare:
5. CREDINŢA – este acceptarea faptului că Domnul Isus Cristos a murit în locul tău, plătind EL tot ce datorezi tu lui Dumnezeu pentru păcatele tale! Dacă crezi asta cu adevărat, Îl vei invita pe Isus în viaţa ta, ca Mântuitor şi Domn, şi vei asculta de El necondiţionat! “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)
6. POCĂINŢA – este atitudinea cu care vii la Dumnezeu, una în care îţi recunoşti păcatele, le regreţi, le mărturiseşti lui Dumnezeu şi apoi le părăseşti. Pocăinţa indică reacţia ta sinceră faţă de păcatele comise, se defineşte prin cele 4 elemente subliniate mai sus, este transconfesională (nu este monopolul unei anumite confesiuni religioase) şi apare în Biblie de 57 de ori! Ea este o poruncă fundamentală: “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Faptele Apostolilor 17:30)
PRINCIPIU: ca urmare a credinţei şi a pocăinţei, devii un creştin real. Nimeni nu se naşte creştin, ci devine creştin prin alegerea liberă a planului lui Dumnezeu de mântuire. Acesta este momentul convertirii tale la creştinism. Ca rezultat imediat, Dumnezeu îţi iartă toate păcatele săvârşite până în acel moment! Urmează o întrebare logică: dacă toate păcatele din trecut ţi-au fost iertate, cum se va derula viaţa ta în viitor? Vei mai face păcate, sau vei avea puterea să te împotriveşti lor?
7. NAŞTEREA DIN NOU – îţi oferă răspunsul la întrebarea de mai sus. Domnul Isus afirmă că nici un om nu va vedea pe Dumnezeu şi nici nu va intra în Împărăţia Lui dacă nu va fi născut din nou! Naşterea din nou nu este opţională, ci este o poruncă. Ea este realizată de Duhul Sfânt care, în urma credinţei şi a pocăinţei, îţi dă o natură (fire) nouă, din Dumnezeu (2 Petru 1:4). Deşi naşterea din nou este lucrarea exclusivă a Duhului Sfânt, ea se face doar condiţionat de credinţa şi pocăinţa ta - lucru care te face astfel responsabil de primirea ei! Aşa cum prin naşterea biologică devii părtaş naturii părinţilor tăi, prin naşterea din nou te faci părtaş naturii lui Dumnezeu! Ca efect al acestei transformări extraordinare, vei avea capacitatea şi autoritatea de a te împotrivi oricărui păcat şi de a rezista oricărei ispite.
8. BOTEZUL – este o poruncă a lui Dumnezeu adresată tuturor celor ce cred în Isus şi se pocăiesc de păcatele lor (vezi Faptele Apostolilor 8:36,37 şi 2:38). Cum aceste două condiţii cer discernământ, maturitate spirituală şi exprimarea voinţei libere, botezul se adresează adulţilor, nicidecum copiilor mici. (Există religii formale, in care se practică botezul copiilor mici; în acest caz, mărturisirea nu mai este personală, ci o terţă persoană, naşul, îşi asumă în mod artificial şi forţat această responsabilitate, invalidând botezul). Botezul „nu este o curăţire de păcate, ci este mărturia unui cuget curat.” (1 Petru 3:21) În mod biblic, el se face prin cufundare în apă (în limba greacă baptizo=cufundare, imersiune), nu prin stropirea sau turnarea apei. Există un singur botez valabil (Efeseni 4:5), acela făcut la o vârstă responsabilă, cu respectarea condiţiilor biblice de mai sus. Prin acest act solemn se exprimă în exterior faptul că pocăinţa, credinţa şi naşterea din nou sunt deja realităţi interioare în viaţa persoanei care Îl mărturiseşte pe Isus ca Mântuitor şi Domn! Prin botez se manifestă public ascultarea de Dumnezeu a celui credincios.

Dragul meu, ţi-am prezentat mai sus cum poţi să ai parte de iertarea păcatelor, de o viaţă împlinită, de biruinţă împotriva păcatului şi de viaţa veşnică. Ar mai rămâne o întrebare posibilă: când ar trebui să îţi rezolvi problema veşniciei? Neapărat în timpul vieţii tale! După moarte nu se mai poate face nimic pentru a schimba destinul tău veşnic! Şi mai precis – ASTĂZI!! Biblia afirmă in mod repetat că “Astăzi este ziua mântuirii”. Nimeni nu are “contract” cu ziua de mâine, nu putem controla sau prevedea viitorul... iar amânarea pocăinţei poate duce la împietrire (nepăsare, lipsă de sensibilitate).

Dacă ai citit şi ai înţeles mesajul acesta, te rog sa faci următorul lucru chiar acum: roagă-te lui Dumnezeu, mărturiseşte-I păcatele tale (El oricum ştie totul despre tine), roagă-L să te ierte şi cheamă-L pe Domnul Isus Cristos să vină în viaţa ta ca Domn şi Mântuitor! “Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit!” (Romani 10:13). Asta îţi va garanta viaţa veşnică! “Cine are pe Fiul lui Dumnezeu are VIAŢA!” (1 Ioan 5:12). Însuşi Domnul Isus a spus: “Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:24).

Şi acum, un test simplu, pentru conştiinţa şi veşnicia ta .
Te rog să bifezi în căsuţa corespunzătoare care este decizia ta:

Îl accept azi pe Domnul Isus în viaţa mea, ca Mântuitor şi Domn! DA  NU 

Dacă ai întrebări sau comentarii, sau dacă doreşti să studiem împreună Biblia, te rog să mă contactezi la tel. 0727 944773 sau e-mail radum777@gmail.com

Iţi mulţumesc. Dumnezeu să te binecuvinteze cu viaţa veşnică!